Hrană hipoalergenică pentru pisici: cui îi trebuie și cum verifici

Hrana hipoalergenică îi trebuie pisicii la care mâncărimea sau tulburările digestive sunt provocate de mâncare, nu de purici, polen sau o infecție. Cuvântul „hipoalergenic” de pe punga unei hrane obișnuite nu garantează nimic: regulamentul UE privind furajele dietetice nu prevede o astfel de utilizare. Există un singur mod de a verifica dacă de vină e mâncarea: timp de 8 săptămâni îi dai pisicii o singură hrană potrivită și nimic altceva, apoi reintroduci mâncarea veche și urmărești dacă semnele revin.

Ce înseamnă cuvântul „hipoalergenic” de pe pungă

Juridic, nimic. Regulamentul (UE) 2020/354 stabilește o listă închisă de utilizări preconizate ale furajelor dietetice (furaje destinate unor scopuri nutriționale speciale), iar în ea există utilizarea „Reducerea intoleranțelor la ingredienți și nutrienți”. Cerințele pentru o astfel de hrană sunt concrete: un număr limitat de surse de proteine selectate, și/sau surse de proteine hidrolizate, și/sau surse de carbohidrați selectate. Perioada de utilizare este de 3-8 săptămâni, iar dacă semnele au dispărut, hrana poate fi folosită inițial până la un an. Pe ambalaj trebuie să existe mențiunea că se recomandă avizul medicului veterinar înainte de utilizare sau înainte de prelungirea perioadei de utilizare.

Cuvântul „hipoalergenic” nu apare în regulament. De aceea, pe raft stau una lângă alta două lucruri diferite. Primul: dieta veterinară, declarată pentru această utilizare din regulament și concepută pentru diagnostic. Al doilea: hrana completă obișnuită, pe care producătorul a scris „hypoallergenic” ca promisiune a unei compoziții simple. O astfel de hrană nu e interzisă și adesea e făcută cu grijă, dar nu poate servi drept test.

În categoria Hrană hipoalergenică pentru pisici găsești ambele tipuri. Le deosebești după mențiunea despre avizul medicului și după destinația formulată în termenii regulamentului. Liniile veterinare se recunosc de obicei și după nume: Veterinary Diet, Veterinary Diets, Vet Life. Toate dietele veterinare pentru pisici sunt adunate în secțiunea Hrană veterinară pentru pisici.

Cât de des e de vină mâncarea

O analiză a frecvenței reacțiilor cutanate la hrană (Olivry, Mueller, 2017) a sintetizat datele din nouă studii la pisici. Dintre toate pisicile ajunse la o clinică universitară, reacția la hrană a fost depistată la 0,2 %. La pisicile cu boli de piele, mediana a fost 5 %. La pisicile cu boli alergice ale pielii, mediana a fost 10 % (între 5 și 13 %), iar la pisicile cu mâncărime, 12 % și 21 % în două studii. Pe scurt, chiar și la o pisică ce se scarpină, mâncarea e cauza cam într-un caz din cinci sau din zece.

De aceea, medicul exclude mai întâi afecțiunile cu tablou asemănător: puricii, acarienii pielii, ciupercile, o infecție. Când se suspectează o alergie la pisică, MSD Veterinary Manual enumeră pieptănarea cu pieptene pentru purici, examinarea la microscop a raclatelor cutanate și cultura fungică. Dacă deparazitarea externă nu e pusă la punct, e prea devreme să schimbi hrana: rezultatul dietei nu va putea fi interpretat. Am scris într-un articol separat cum scapi de purici și cum împiedici revenirea lor.

Cum arată reacția la hrană la pisică

Altfel decât la câine. O analiză a 210 pisici cu reacție cutanată la hrană confirmată (Olivry, Mueller, 2019) arată așa:

• Aproape toate pisicile se scarpină. Mâncărimea capului și a feței a apărut la 53 % dintre pisici, a abdomenului la 25-66 %, a urechilor la 18-54 % în diferite studii. Mâncărimea pe tot corpul e descrisă doar la 5-12 %.
• Una dintre cele mai frecvente forme: alopecia autoindusă, adesea simetrică, adică zone fără păr pe care pisica și le roade și le linge singură (de la 40 la 100 % dintre pisici în diferite lucrări).
• Excoriații (zgârieturi), eroziuni și cruste pe cap și gât (30-65 %).
• Dermatita miliară: multe cruste mici pe piele (21-40 %).
• Leziuni eozinofilice pe piele și în gură (6-23 %).

Vârsta medie la care apar semnele este de 3,9 ani, dar variația e foarte mare: într-un studiu, de la 4 luni la 15 ani. Până la un an, semnele au apărut la 23 % dintre pisici (conform datelor despre 70 de pisici). Așa că „pisica are zece ani și toată viața a mâncat hrana asta” nu exclude o reacție la ea.

Indiciul principal e același ca la câini: mâncărimea nu depinde de sezon. MSD notează că, în alergia alimentară, intensitatea mâncărimii variază puțin de la un sezon la altul.

Pielea sau intestinul

La pisică, reacția la hrană nu se manifestă doar pe piele. O analiză a manifestărilor necutanate (Mueller, Olivry, 2018), pe 40 de pisici descrise în detaliu: 38 % au avut doar vărsături, 45 % doar diaree, iar 18 % ambele. Tabloul depinde mult de cine a examinat pisica. În studiile dermatologilor, 77 % dintre pisici au avut doar semne cutanate și 20 % semne pe piele împreună cu cele digestive. În studiile interniștilor, 49 % dintre pisici au avut doar semne digestive.

Pentru stăpân, concluzia e simplă: vărsăturile cronice și scaunul moale fără o cauză clară sunt și ele un motiv să discuți cu medicul despre o dietă de probă. Am scris în articolul despre hrana pentru pisica cu digestie sensibilă prin ce se deosebește ea de o hrană Sensitive obișnuită.

De ce analizele de sânge nu pot depista alergia alimentară

O analiză din 2017 (Mueller, Olivry) a trecut în revistă studiile publicate despre teste: IgE în ser, testele intradermice, testele gastroscopice, testele pe salivă și pe păr (ultimele au fost studiate doar la câini). La pisici, precizia testului IgE e scăzută, iar testele gastroscopice sunt și ele nesatisfăcătoare. Autorii nu recomandă aceste teste pentru diagnostic la câini și pisici. Potrivit MSD, mai pe scurt: analizele de sânge și testele cutanate nu sunt de încredere pentru diagnostic.

Multe laboratoare oferă analize de sânge pentru alergia alimentară, există și teste pe păr și pe salivă. Rezultatul lor nu poate fi folosit nici pentru diagnostic, nici pentru alegerea hranei.

Dieta de eliminare: cum se face la pisică

Pisica mănâncă o singură hrană și nimic altceva. Conform datelor despre 40 de pisici cu reacție la hrană confirmată, semnele au dispărut la aproximativ jumătate până în a patra săptămână, la 80 % până în a șasea și la 90 % până în a opta. De aceea, dieta se planifică pentru cel puțin opt săptămâni. MSD admite până la trei luni. Dacă te oprești în a patra săptămână și decizi „n-a ajutat”, irosești tot efortul de până atunci.

Hrana se alege în funcție de istoricul alimentar. O proteină nouă e potrivită doar dacă pisica sigur n-a mâncat-o niciodată, sub nicio formă: în hrană, în plicuri, în recompense. Dacă istoricul e necunoscut (pisică luată de pe stradă, ani întregi pe diferite hrane), discută cu medicul despre o dietă hidrolizată (cu proteine hidrolizate). Potrivit MSD, hidrolizatul e o alternativă la dieta de eliminare: proteina e descompusă în fragmente pe care organismul nu le mai recunoaște.

Urmează al doilea pas obligatoriu: testul de provocare. Când semnele au dispărut, reintroduci mâncarea veche. Potrivit MSD, semnele pot reveni în doar 15 minute, dar de obicei în cel mult 10 zile. Au revenit: diagnosticul e confirmat. Nu au revenit: nu hrana era de vină, ci altceva, care a coincis în timp. Apoi pisica revine la dietă până dispar semnele (de obicei mai puțin de două săptămâni), după care ingredientele vechi se adaugă câte unul, fiecare timp de cel mult 14 zile, ca să afli la ce anume reacționează pisica.

Principalii suspecți sunt cunoscuți. Conform datelor despre 78 de pisici cu reacție confirmată, cel mai des sunt de vină carnea de vită (18 %) și peștele (17 %), apoi, la mare distanță, puiul (5 %), grâul, porumbul și lactatele (câte 4 %), mielul (3 %).

De aici, două concluzii practice. O hrană „hipoalergenică” cu pește nu e potrivită pentru verificare la o pisică ce a mâncat ani de zile conserve de pește: în dieta de probă nu trebuie să existe nimic din ce a mâncat deja pisica, iar peștele e, în plus, al doilea alergen ca frecvență la pisici. A doua: printre alergenii principali sunt aproape numai proteine animale, așa că o hrană fără cereale cu aceeași carne de vită nu verifică nimic.

Nu lăsa pisica flămândă de dragul dietei

Pentru pisici asta e deosebit de important. Multe pisici acceptă greu o hrană nouă, iar tentația „îi va fi foame și o va mânca” e foarte periculoasă. MSD avertizează direct: pisica nu trebuie forțată prin înfometare să treacă la o hrană nouă, pentru că apetitul scăzut o perioadă îndelungată poate duce la o afectare gravă a ficatului.

Ce faci în practică:

• Treci la dietă treptat și stabilește cu medicul din ce zi începi să numeri cele opt săptămâni: cât timp în bol mai e hrană veche, verificarea n-a început.
• Dacă pisica refuză dieta uscată, întreabă medicul despre varianta umedă sau despre o altă linie de același tip.
• Dacă pisica aproape nu mănâncă dieta, sună imediat medicul, nu peste o săptămână.

Ce strică cel mai des dieta

• Recompensele. Oricare, inclusiv recompensele cremoase de tip pastă și smântâna. În timpul dietei, doar ce a permis medicul, de obicei recompense din aceeași linie veterinară sau crochete din hrana însăși.
• Bolul vecinului. Dacă în casă sunt mai multe pisici sau un câine, pisica aflată la dietă mănâncă separat. Hotărăște împreună cu medicul dacă poți să le dai și celorlalte pisici aceeași hrană pe durata probei.
• Medicamentele aromatizate, inclusiv comprimatele de deparazitare internă cu gust de carne.
• Vânătoarea și plimbările. O pisică ce iese singură afară prinde șoareci și mănâncă la vecini, iar dieta aproape că nu poate fi controlată.
• Mâncarea de pe masă, chiar și cea inofensivă.

Există și o capcană din partea producătorului. O analiză din 2018 a sintetizat 17 articole și un rezumat în care hrana pentru câini și pisici a fost verificată în laborator: ingrediente care nu apar pe etichetă au fost găsite în 0-83 % dintre hrane, cu o mediană de 45 %. La hranele cu compoziție „nouă” sau „limitată”, intervalul a fost de 33-83 %. La hidrolizate, neconcordanța a fost găsită doar la o singură hrană. Încă nu se știe dacă astfel de contaminări provoacă o reacție, dar pentru o dietă de diagnostic e un argument în favoarea unui hidrolizat ales împreună cu medicul.

Când hrana hipoalergenică nu e necesară

Nu e necesară dacă pisica se scarpină doar într-un anumit sezon. Nu e necesară dacă mâncărimea a început după ce ai sărit peste o deparazitare externă. Nu e necesară „pentru prevenție”: dieta veterinară e un instrument pentru o anumită problemă, nu o versiune mai bună a hranei obișnuite. Nu e necesară dacă pisica varsă din când în când ghemotoace de păr: e un subiect separat, nu o alergie.

Întrebări frecvente

Pot trece pisica pe hrană hipoalergenică fără medic?

O hrană obișnuită cu această mențiune se vinde liber și i se potrivește unei pisici sănătoase ca orice hrană completă. Dar dacă vrei un diagnostic, ai nevoie de medic: el exclude puricii și infecția, alege hrana în funcție de istoricul alimentar al pisicii și face testul de provocare. Mențiunea despre avizul medicului de pe punga dietei veterinare e cerută de regulament.

Cât aștepți rezultatul?

Planifică cel puțin 8 săptămâni. La aproximativ jumătate dintre pisici semnele dispar până în a patra săptămână, la 80 % până în a șasea, la 90 % până în a opta. Dacă semnele au dispărut mai devreme, medicul poate începe testul de provocare mai devreme. MSD admite dieta până la trei luni.

Se potrivește o hrană hipoalergenică cu pește?

Doar dacă pisica n-a mâncat niciodată pește: în dieta de probă nu trebuie să existe nimic din ce a mâncat deja pisica. În plus, peștele e pe locul doi printre alergenii la pisici (17 % din cazuri), după carnea de vită (18 %). O pisică ce a mâncat conserve de pește are nevoie, pentru verificare, de o altă proteină sau de o dietă hidrolizată.

Ce faci dacă pisica nu mănâncă hrana nouă?

Nu o lăsa flămândă. MSD avertizează că apetitul scăzut o perioadă îndelungată la pisică poate duce la o afectare gravă a ficatului. Treci treptat, iar dacă pisica aproape nu mănâncă, sună medicul și discută cu el despre o altă dietă.

Ajută hrana fără cereale?

Singură, nu. Printre alergenii la pisici, pe primele locuri sunt carnea de vită (18 %) și peștele (17 %), iar grâul și porumbul au câte 4 %. Dacă scoți cerealele și lași aceeași proteină, nu verifici nimic.

Poate pisica să rămână mult timp pe dieta veterinară?

Decide medicul. Regulamentul stabilește o perioadă inițială de 3-8 săptămâni și permite prelungirea până la un an dacă semnele au dispărut, dar prelungirea e prevăzută explicit ca ceva ce se discută cu medicul.

Surse

• Regulamentul (UE) 2020/354 al Comisiei din 4 martie 2020, anexa, partea B, utilizarea preconizată „Reducerea intoleranțelor la ingredienți și nutrienți”: eur-lex.europa.eu
• MSD Veterinary Manual, „Allergies of Cats” (versiunea pentru proprietari): msdvetmanual.com
• Olivry T., Mueller R. S., Prélaud P. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (1): duration of elimination diets. BMC Vet Res. 2015;11:225. doi: 10.1186/s12917-015-0541-3
• Mueller R. S., Olivry T., Prélaud P. (2): common food allergen sources in dogs and cats. BMC Vet Res. 2016;12:9. doi: 10.1186/s12917-016-0633-8
• Olivry T., Mueller R. S. (3): prevalence of cutaneous adverse food reactions in dogs and cats. BMC Vet Res. 2017;13:51. doi: 10.1186/s12917-017-0973-z
• Mueller R. S., Olivry T. (4): can we diagnose adverse food reactions in dogs and cats with in vivo or in vitro tests? BMC Vet Res. 2017;13:275. doi: 10.1186/s12917-017-1142-0
• Olivry T., Mueller R. S. (5): discrepancies between ingredients and labeling in commercial pet foods. BMC Vet Res. 2018;14:24. doi: 10.1186/s12917-018-1346-y
• Mueller R. S., Olivry T. (6): prevalence of noncutaneous manifestations of adverse food reactions in dogs and cats. BMC Vet Res. 2018;14:341. doi: 10.1186/s12917-018-1656-0
• Olivry T., Mueller R. S. (7): signalment and cutaneous manifestations of dogs and cats with adverse food reactions. BMC Vet Res. 2019;15:140. doi: 10.1186/s12917-019-1880-2

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația medicului veterinar. Dietele veterinare sunt prescrise de medic și nu sunt destinate pisicilor sănătoase.