Hrană hipoalergenică pentru câini: cui îi trebuie și cum verifici

Hrana hipoalergenică nu le trebuie tuturor câinilor care se scarpină, ci doar acelora la care reacția e provocată de mâncare. Cuvântul de pe punga unei hrane obișnuite nu garantează nimic: legislația europeană nu îl definește. Cauza o poți afla într-un singur fel: timp de opt săptămâni îi dai câinelui o singură hrană potrivită și nimic altceva, apoi reintroduci mâncarea veche și vezi dacă mâncărimea revine.

Ce înseamnă cuvântul „hipoalergenic” de pe pungă

Juridic, nimic. Regulamentul (UE) 2020/354 al Comisiei stabilește o listă închisă de utilizări pentru hrana cu scop nutrițional special, iar în listă există poziția „Reducerea intoleranțelor la ingredienți și nutrienți”. Cerințele sunt concrete: număr selectat și limitat de surse de proteine, și/sau surse de proteine hidrolizate, și/sau surse de carbohidrați selectați. Perioada de utilizare este de 3-8 săptămâni, iar dacă semnele de intoleranță dispar, hrana poate fi folosită inițial până la un an. Pe etichetă trebuie să scrie: „Se recomandă avizul medicului veterinar înainte de utilizare sau înainte de prelungirea perioadei de utilizare.” Regulamentul mai recomandă ceva: cel mult trei surse principale de proteine.

Cuvântul „hipoalergenic” nu apare în listă: în tot textul regulamentului rădăcina „alergen” nu apare niciodată. De aceea pe raft stau alături două lucruri diferite. Primul: dieta veterinară, declarată pe poziția din regulament și construită pentru diagnostic. Al doilea: hrana completă obișnuită, pe care producătorul a scris „hypoallergenic” ca promisiune că lista de ingrediente e scurtă și fără iritanți frecvenți. A doua variantă nu este interzisă și de multe ori chiar e făcută cu grijă, dar nu ține loc de verificare.

În categoria Hrană hipoalergenică pentru câini găsești ambele tipuri. Semnul sigur este unul singur: pe punga dietei veterinare apare exact acea frază despre avizul medicului veterinar, iar destinația e descrisă cu formularea din regulament, nu cu cuvântul „hipoalergenic”. Și denumirile îți spun ceva: Veterinary Diet, Veterinary Diets, Vet Life.

Cât de des e vinovată mâncarea

Mai rar decât se crede. Analiza prevalenței reacțiilor cutanate la hrană (Olivry, Mueller, 2017, 22 studii pe câini) arată următoarele cifre: dintre toți câinii ajunși la medicul veterinar cu orice diagnostic, reacția la hrană se confirmă la 1-2 %. La câinii cu mâncărime, mediana este de 18 %, cu valori între 9 și 40 %. Adică și la un câine care se scarpină mâncarea e cauza cam într-un caz din cinci. MSD Veterinary Manual o spune direct: la animalele de companie alergiile alimentare sunt mai puțin frecvente decât cele la alergenii din aer.

De aceea medicul exclude mai întâi afecțiunile cu tablou asemănător: puricii și alți paraziți, infecția. Recomandările internaționale pentru diagnosticul dermatitei atopice la câini includ explicit pieptănarea pentru depistarea puricilor, raclatele cutanate și citologia în minimul obligatoriu de investigații. Nu are rost să schimbi hrana cât timp deparazitarea externă nu e făcută corect: rezultatul va fi imposibil de citit.

Cum arată reacția la hrană

Analiza a 825 de câini cu reacție cutanată confirmată la hrană (Olivry, Mueller, 2019) arată următorul tablou. Vârsta medie la care apar semnele este de 2,9 ani, dar intervalul merge de la sub un an până la 13 ani. La 38 % dintre câini semnele au apărut până la un an, la 22 % până la șase luni. Cel mai des e vorba de mâncărime generalizată, la care se adaugă urechile, labele și abdomenul. Formele tipice: infecții bacteriene recurente ale pielii, otită externă și tablou de dermatită atopică.

Indiciul principal: mâncărimea nu depinde de anotimp. Polenul vine în valuri, mâncarea acționează la fel tot anul. Dacă însă câinele se scarpină doar din mai până în septembrie, nu începe cu hrana hipoalergenică.

Și digestia poate fi implicată: scaun moale, defecații frecvente, ghiorăituri. Dar diareea singură, fără semne cutanate, are alte zeci de cauze, și asta e o discuție separată, nu un motiv să cumperi o dietă.

De ce analiza de sânge pentru alergie alimentară nu funcționează

Pentru că nu arată ce promite. O analiză separată a aceleiași echipe (2017) a trecut în revistă testele serice pentru IgE și IgG față de componentele hranei, testele intradermice cu antigene alimentare, testele pe salivă și pe păr. Concluzia: la câini repetabilitatea e slabă, iar acuratețea variază puternic de la un studiu la altul. MSD Veterinary Manual o spune mai scurt: analizele de sânge și testele cutanate nu sunt de încredere pentru diagnosticul alergiei alimentare.

Panelurile contra cost „pentru 100 de alimente”, pe sânge sau pe salivă, se vând din plin. Rezultatul lor nu poate fi folosit nici pentru diagnostic, nici pentru alegerea hranei.

Dieta de eliminare: cum se face

Asta e verificarea adevărată. Câinele mănâncă timp de opt săptămâni o singură hrană și nimic altceva. Cele opt săptămâni nu sunt o rezervă de siguranță, ci un calcul: conform datelor de la 209 câini, la aproximativ jumătate mâncărimea scade vizibil până în a treia săptămână, până în a cincea semnele dispar la peste 85 % dintre câini, iar pragul de 95 % e atins abia în a opta. Dacă te oprești în a patra săptămână și decizi „nu a ajutat”, arunci munca făcută.

Urmează al doilea pas, obligatoriu, pe care aproape toți îl omit: provocarea. Când mâncărimea a trecut, se reintroduce mâncarea veche. Dacă mâncărimea revine, diagnosticul e confirmat. Dacă nu revine, cauza nu a fost hrana, ci altceva care a coincis în timp. Potrivit MSD, semnele reapar de obicei într-un interval de la o oră până la 14 zile.

Apoi ingredientele se adaugă pe rând, ca să afli la ce anume e reacția. Lista candidaților e cunoscută. La 297 de câini cu reacție confirmată la hrană, cel mai des au declanșat reacția carnea de vită (34 %), lactatele (17 %), puiul (15 %) și grâul (13 %). Mai departe, la distanță mare, soia (6 %), mielul (5 %), porumbul și oul (câte 4 %).

De aici rezultă o observație neplăcută pentru marketing: primele trei poziții sunt proteine animale, nu cereale. O hrană fără cereale, dar care conține pui, nu schimbă nimic pentru un câine care reacționează la pui.

Hidrolizat, proteină nouă și compoziție limitată

Trei soluții diferite, și nu sunt echivalente.

Despre hidrolizat există o precizare importantă. O analiză sistematică din 2010 a arătat că alergenicitatea hidrolizatelor este redusă, dar nu anulată: în trei studii controlate, până la jumătate dintre câinii cu reacție la hrană au avut o accentuare a semnelor după hidrolizate parțiale făcute chiar din proteina la care erau sensibili. Gradul de descompunere contează. Într-un studiu încrucișat dublu-orb din 2016, zece câini cu reacție confirmată la pui au primit două hrane hidrolizate pe bază de pasăre: la hrana din hidrolizat de pene nu a reacționat niciunul, iar la hidrolizatul de ficat de pui mâncărimea s-a accentuat la patru câini din zece.

De aici o concluzie practică: dacă un câine e deja pe hidrolizat și mâncărimea nu a trecut, asta nu înseamnă neapărat că mâncarea e nevinovată. Se poate ca hidrolizatul acela să fie insuficient descompus pentru el.

Ce strică dieta cel mai des

Nu hrana, ci tot restul.

• Recompense pentru câini. Oricare, inclusiv „una mică” pentru o comandă executată. Pe durata dietei dai fie recompense din aceeași linie, fie bucăți din hrana însăși.
• Medicamente aromatizate. MSD numește separat mâncarea de la masă, medicamentele aromatizate și pasta de dinți printre lucrurile care strică verificarea. Comprimatele împotriva viermilor și a puricilor cu aromă de carne intră tot aici.
• Mâncarea de la masă. Despre alimentele periculoase avem un articol separat: alimente interzise pentru câini. Pe durata dietei este interzis absolut tot ce vine de la masă, chiar și ce e inofensiv.
• Bolurile altora. Dacă în casă mai e un câine sau o pisică, muți bolurile în camere diferite.
• Plimbarea. Ce ridică de pe jos contează drept abatere.

Există o capcană și dinspre producător. O analiză din 2018 a strâns datele a 17 articole și a unei lucrări de congres, în care hranele au fost verificate în laborator pentru compoziție: ingrediente care nu apar pe etichetă au fost găsite în 0-83 % din hranele testate, cu o mediană de 45 %. La hranele cu compoziție „nouă” sau „limitată”, adică exact cele propuse pentru dietă, intervalul a fost de 33-83 %. La hidrolizatele testate, neconcordanța a apărut la o singură hrană. Autorii precizează corect că nu se știe dacă o urmă de ingredient va provoca o reacție clinică la un câine anume. Dar pentru o dietă de diagnostic acesta rămâne încă un argument în favoarea liniei veterinare.

Când nu ai nevoie de hrană hipoalergenică

Spun direct. Nu ai nevoie dacă mâncărimea câinelui apare strict sezonier. Nu ai nevoie dacă mâncărimea a început după ce ai sărit peste deparazitarea externă. Nu ai nevoie „în scop preventiv”: dieta veterinară este un instrument pentru o sarcină anume, nu o versiune îmbunătățită a hranei obișnuite. Nu ai nevoie dacă pe câine îl apucă uneori greața după o bucată grasă de la masă, pentru că asta nu e alergie.

Separat, despre piele. Cât ține dieta, mâncărimea se tratează în paralel, la indicația medicului, iar spălatul rămâne igienă obișnuită: șamponul pentru câini se alege în funcție de piele, iar cât de des speli câinele am discutat într-un articol separat. Șamponul nu ține loc de dietă și nici nu o încurcă.

Întrebări frecvente

Poți începe hrana hipoalergenică fără medic?

O hrană obișnuită cu mențiunea asta o cumperi liber și nu se va întâmpla nimic rău. Dar dacă scopul e un diagnostic, medicul îți trebuie: el exclude întâi puricii și infecția, te ajută să alegi hrana după istoricul alimentar al câinelui și conduce provocarea. Nu degeaba pe punga dietei veterinare apare fraza despre avizul medicului, o cere regulamentul.

Cât aștepți rezultatul?

Minimum opt săptămâni. Până în a treia săptămână ameliorarea apare la aproximativ jumătate dintre câini, până în a cincea la peste 85 %, iar pragul de 95 % e atins abia în a opta. Mai devreme de opt săptămâni e prea devreme pentru concluzii. Mai puțin de 5 % dintre câini au nevoie de o dietă de până la 13 săptămâni.

Ajută hrana fără cereale?

În sine nu, și se vede din lista alergenilor confirmați: grâul se află pe locul patru (13 %), iar primele trei poziții sunt ocupate de carnea de vită (34 %), lactate (17 %) și pui (15 %). Dacă scoți cerealele și lași puiul, schimbi jumătate din compoziție și nu verifici nimic.

E sigur că un câine e alergic dacă mâncărimea a trecut pe hrana nouă?

Nu, atât timp cât nu s-a făcut provocarea. Mâncărimea putea să treacă de la sine, să coincidă cu sfârșitul sezonului de polen sau cu începutul deparazitării externe. Diagnosticul îl confirmă doar reintroducerea mâncării vechi și revenirea semnelor.

Ce faci dacă hrana hipoalergenică nu a ajutat?

Întâi verifici dacă nu au existat abateri: recompense, pastile cu aromă, bolul altui animal. Apoi discuți cu medicul schimbarea tipului de dietă. Dacă a fost pe o hrană cu proteină nouă, pasul următor e de obicei hidrolizatul, și invers.

Poți lăsa câinele pe dietă veterinară pentru totdeauna?

Decide medicul. Regulamentul fixează un termen inițial de 3-8 săptămâni și permite prelungirea până la un an dacă semnele au dispărut, însă prelungirea e menționată explicit ca un lucru care se discută cu medicul.

Surse

• Regulamentul (UE) 2020/354 al Comisiei din 4 martie 2020, anexă, partea B, poziția 13 „Reducerea intoleranțelor la ingredienți și nutrienți”: eur-lex.europa.eu
• MSD Veterinary Manual, „Allergies in Dogs” (versiunea pentru proprietari): msdvetmanual.com
• Hensel P., Santoro D., Favrot C., Hill P., Griffin C. Canine atopic dermatitis: detailed guidelines for diagnosis and allergen identification. BMC Vet Res. 2015;11:196. doi: 10.1186/s12917-015-0515-5
• Olivry T., Mueller R. S., Prélaud P. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (1): duration of elimination diets. BMC Vet Res. 2015;11:225. doi: 10.1186/s12917-015-0541-3
• Mueller R. S., Olivry T., Prélaud P. (2): common food allergen sources in dogs and cats. BMC Vet Res. 2016;12:9. doi: 10.1186/s12917-016-0633-8
• Olivry T., Mueller R. S. (3): prevalence of cutaneous adverse food reactions in dogs and cats. BMC Vet Res. 2017;13:51. doi: 10.1186/s12917-017-0973-z
• Mueller R. S., Olivry T. (4): can we diagnose adverse food reactions in dogs and cats with in vivo or in vitro tests? BMC Vet Res. 2017;13:275. doi: 10.1186/s12917-017-1142-0
• Olivry T., Mueller R. S. (5): discrepancies between ingredients and labeling in commercial pet foods. BMC Vet Res. 2018;14:24. doi: 10.1186/s12917-018-1346-y
• Olivry T., Mueller R. S. (7): signalment and cutaneous manifestations of dogs and cats with adverse food reactions. BMC Vet Res. 2019;15:140. doi: 10.1186/s12917-019-1880-2
• Olivry T., Bizikova P. A systematic review of the evidence of reduced allergenicity and clinical benefit of food hydrolysates in dogs with cutaneous adverse food reactions. Vet Dermatol. 2010;21(1):32-41. doi: 10.1111/j.1365-3164.2009.00761.x
• Bizikova P., Olivry T. A randomized, double-blinded crossover trial testing the benefit of two hydrolysed poultry-based commercial diets for dogs with spontaneous pruritic chicken allergy. Vet Dermatol. 2016;27(4):289-e70. doi: 10.1111/vde.12302

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația medicului veterinar. Dietele veterinare le prescrie medicul și nu sunt destinate câinilor sănătoși.