Un zgârietor bun se alege după trei criterii: să fie mai înalt decât pisica ridicată pe labele din spate, să nu se clatine sub greutatea ei și să fie acoperit cu un material pe care are voie să îl rupă (sisal, carton ondulat, lemn netratat). Un stâlp de 40 cm pe o bază de plastic rămâne neatins, iar pisica se întoarce la canapea. Îți arătăm ce tipuri de zgârietoare există, de câte ai nevoie în apartament și unde le pui.
De ce își ascute pisica ghearele
Zgâriatul nu ține de educație. Este un comportament înnăscut, pe care pisica îl repetă de câteva ori pe zi, indiferent dacă are sau nu un zgârietor.
Are trei roluri deodată. Primul: pisica scoate teaca cornoasă uzată a ghearei, sub care a crescut deja una nouă. Al doilea: lasă un semn. Semnul este dublu, urmele vizibile pe suprafață și mirosul glandelor dintre pernițele labelor. Al treilea: se întinde. Pisica se sprijină în gheare și își întinde spatele și centura scapulară, pentru ea e gimnastica de dimineață.
De aici, o concluzie practică. Nu poți dezvăța pisica de zgâriat, îi poți oferi doar un loc care să îi placă mai mult decât mobila. Dacă zgârietorul e mai scund, mai instabil sau mai prost plasat decât brațul canapelei, pisica alege canapeaua.
Tipuri de zgârietoare: stâlp, covoraș, placă, ansamblu
Zgârietoarele se împart după direcția mișcării. Pisicile zgârie vertical (se întind în sus pe trunchiul copacului), orizontal (scurmă pământul) și în unghi. Preferința e individuală, o afli doar din observație.
Uită-te la ce strică pisica acasă. Rupe tapetul și partea verticală a canapelei: îi trebuie un stâlp. Zgârie covorul și culcușul: îi trebuie carton orizontal sau un covoraș. Zgârie marginea saltelei, în unghi: îi trebuie o placă înclinată.
- Stâlp de zgâriat cu bază. Varianta clasică. Contează înălțimea și greutatea bazei.
- Placă de zgâriat, de perete sau de podea. Economisește spațiu, se fixează pe perete la înălțimea potrivită. O soluție bună pentru un apartament mic și pentru locurile unde pisica rupe deja tapetul.
- Covoraș orizontal din carton. Ieftin, iar pisicile dorm adesea chiar pe el. Este un consumabil: ține câteva luni, apoi cartonul se turtește și îl schimbi.
- Ansamblu de joacă. Stâlpi, platforme, căsuță. Acoperă trei nevoi deodată: zgâriatul, cățăratul la înălțime și un loc unde să se ascundă. Ocupă loc și costă mai mult.
- Protecții pentru colțurile canapelei. Rezolvă punctual un colț deja stricat, dar nu țin loc de zgârietor.
Începe cu două tipuri diferite: un stâlp vertical și un carton orizontal. Apoi cumperi ce folosește pisica de fapt. Le găsești pe amândouă în secțiunea zgârietoare pentru pisici.
Înălțimea și stabilitatea
La aceste două criterii se face cel mai des economie. Din cauza lor zgârietorul rămâne neatins.
Înălțimea. Pisica trebuie să se întindă complet, ridicată pe labele din spate, și să rămână sub marginea de sus. Măsoară-ți pisica: ridic-o în două labe lângă perete și marchează unde ajung labele din față. Într-un sondaj pe 4.331 de pisici (Wilson et al., 2016), pisicile au folosit mai des stâlpii verticali simpli și ansamblurile de la 90 cm în sus. Ia asta ca reper: tot ce e mai scund îl cumperi ca variantă suplimentară, nu ca singurul din casă. Rasele mari, cum e Maine Coon, au nevoie de mai mult.
Stabilitatea. Prinde zgârietorul de partea de sus și clatină-l. Dacă întreaga construcție se mișcă, pisica renunță la el după prima încercare: un sprijin care se clatină nu i se pare sigur. Uită-te în primul rând la greutatea și rigiditatea bazei: o bază ușoară alunecă sub pisică, și atât îi trebuie ca să renunțe la el. Nu are rost să alergi după o platformă uriașă: în sondajele proprietarilor, modelele compacte au fost folosite mai des decât cele masive. Ansamblurile înalte se fixează suplimentar de perete.
Diametrul stâlpului. Un stâlp subțire este incomod: pisica îl cuprinde cu labele și nu se poate sprijini cum trebuie. Reperul este simplu: pisica trebuie să se sprijine de stâlp cu labele, nu să îl cuprindă complet. Sursele veterinare nu dau o normă unică de diametru, așa că testezi cu pisica ta.
Materiale: ce rupe pisica cu plăcere și ce ignoră
Materialul trebuie să cedeze sub gheară, dar să nu se destrame într-o săptămână.
- Sisal (frânghie de sisal sau de iută). Standardul pentru stâlpi. Rezistă mult și dă ghearei un punct de prindere. Verifică înfășurarea: spirele trebuie să stea strâns, fără spații și fără lipici deasupra.
- Țesătură din sisal. Mai densă decât frânghia, ține mai mult, dar nu place tuturor pisicilor.
- Carton ondulat. Favoritul multor pisici pentru zgâriatul orizontal. Ieftin și zgomotos (se pare că pisicilor le place sunetul). Dezavantaj: lasă firimituri și trebuie schimbat regulat.
- Lemn netratat. Durabil, arată bine, dar nu se potrivește tuturor: gheara alunecă pe o scândură netedă. Lacul și baițul nu au ce căuta pe un zgârietor.
- Mochetă. Unele pisici o adoră, iar la pisicile de 10-14 ani mocheta a ieșit pe primul loc ca material preferat în sondaje. Teama că un zgârietor din mochetă „îi dă voie” pisicii să rupă mocheta de pe jos nu se confirmă: International Cat Care scrie clar că nu există date că obiceiul s-ar muta pe alte suprafețe cu mochetă.
Atenție la bucle. Nu există studii pe această temă, dar buclele lungi și nefixate sunt de evitat: gheara se agață de ele, iar materialul se destramă mai repede. Ce se știe sigur: de tapițerie și de țesături se agață în primul rând ghearele prea lungi, deci ai grijă la lungimea lor. Treci cu mâna peste suprafață. Dacă ți se agață unghia de un fir, alege alt model.
De câte zgârietoare ai nevoie și unde le pui
Calculul de bază: câte unul pentru fiecare pisică plus unul de rezervă. Două pisici în apartament înseamnă minimum trei zgârietoare, puse în camere diferite. O resursă pentru care trebuie să concureze devine motiv de conflict.
Unde anume:
- Acolo unde doarme pisica. Primul lucru pe care îl face după somn este să se întindă și să zgârie. Zgârietorul trebuie să fie la un pas de culcuș.
- Lângă locul stricat. Nu într-un colț îndepărtat, ci chiar lângă brațul acela de canapea. După ce pisica trece pe el, muți zgârietorul treptat, câțiva centimetri o dată.
- Pe traseu. Pisicile își marchează drumurile. Holul, intrarea în cameră sau locul de la fereastră funcționează mai bine decât cămara.
- Nu lângă litieră și nu lângă bol. Zonele de hrană, somn, litieră și joacă se țin separat.
Nu are rost să ascunzi zgârietorul după ușă de dragul decorului. Trebuie să stea acolo unde pisica își petrece timpul, nu unde nu îl vede nimeni, altfel pisica se întoarce la canapea.
Pisoi, motan adult, pisică în vârstă
Pisoiului ia-i un zgârietor scund și stabil, dar pune imediat alături și unul de mărime normală: obiceiul se formează în primele luni și e mai ușor să îl obișnuiești din start cu locul corect decât să îl reeduci mai târziu. Același principiu ca la obișnuirea pisoiului cu litiera.
Pisicii adulte îi trebuie înălțime maximă și o bază rigidă. Motanilor activi li se potrivește un ansamblu cu platforme: la ei zgâriatul merge adesea împreună cu joaca, iar jucăriile puse lângă zgârietor cresc șansa ca locul să prindă.
Pisica în vârstă și cea cu artrită urcă greu pe stâlpii înalți. Le trebuie o variantă orizontală sau înclinată, pe podea, fără sărituri și fără efort pentru articulații. Dacă pisica a încetat să se mai întindă în sus, deși înainte o făcea, du-o la veterinar, nu schimba doar zgârietorul.
Pisica nu se apropie de zgârietorul nou
Dă-i o săptămână și verifică patru lucruri: înălțimea, stabilitatea, locul, materialul. De obicei, problema e la unul dintre ele.
Ce ajută: presară pe el iarba-mâței uscată (cam o pisică din trei nu reacționează la ea, iar atunci încerci matatabi sau valeriană), joacă-te cu undița chiar lângă zgârietor, ca pisica să se agațe de el cu ghearele în timpul jocului, și dă-i o recompensă imediat după prima zgârietură. Ce nu ajută: să tragi pisica de labe spre stâlp și să i le plimbi pe sisal. Așa obții o asociere neplăcută, iar pisica va ocoli locul.
Cât timp o reînveți, acoperă mobila: o pătură, bandă dublu-adezivă pe brațul canapelei, o protecție de colț. Pedeapsa nu are rost. Pisica nu leagă strigătul de zgâriat, ci de tine.
Ghearele: ce mai ai de făcut
Zgârietorul nu înlocuiește tăierea ghearelor. Cu cleștele pentru gheare tai doar vârful transparent, fără să atingi partea roz din interior, unde trec vasele de sânge și nervii. Intervalul obișnuit este o dată la 2-4 săptămâni, orientează-te după cât de repede cresc. Tăierea nu înlocuiește zgârietorul, doar reduce paguba. E nevoie de ea mai ales la pisicile în vârstă, care nu își mai ascut singure ghearele: gheara prea lungă se agață de tapițerie și poate crește în pernița labei. Ghearele îngroșate brusc sau prea lungi sunt motiv să duci pisica la veterinar: apar la artrită și la hipertiroidism.
Îndepărtarea ghearelor (onicectomia) nu este o procedură cosmetică, ci amputarea ultimei falange a degetului. Asociația Americană a Medicilor Veterinari Specialiști în Pisici (AAFP) se opune ferm onicectomiei ca operație opțională, iar Asociația Medicală Veterinară Americană (AVMA) o descurajează în afara indicațiilor medicale. Este interzisă în Marea Britanie, în majoritatea statelor europene (prin Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie), în Australia și în Noua Zeelandă. În SUA interdicțiile funcționează doar în unele state, iar în Canada în aproape toate provinciile. Mobila stricată nu este o indicație medicală.
Întrebări frecvente
Ce înălțime trebuie să aibă zgârietorul pentru pisică
Mai înalt decât ajunge pisica cu labele din față, ridicată pe cele din spate. Reperul practic este de la 90 cm: tocmai stâlpii și ansamblurile de această înălțime sunt folosite cel mai des, potrivit sondajelor în rândul proprietarilor. Pentru rasele mari, mai mult. Modelele scunde sunt bune ca variante suplimentare.
Sisal sau carton, ce e mai bun
Sunt lucruri diferite. Sisalul e pentru stâlpul vertical și ține mult, cartonul e pentru zgâriatul orizontal și se schimbă des. Ține-le pe amândouă în casă și vezi ce folosește pisica mai des.
De câte zgârietoare am nevoie pentru două pisici
Minimum trei, în camere diferite. Resursele-cheie (boluri, litiere, culcușuri, zgârietoare) nu trebuie să fie una singură pentru toate pisicile, altfel devin obiect de concurență.
Pisica doarme pe zgârietor, e normal
Da. Pisicile dorm des pe covorașele din carton și pe platformele ansamblurilor. Funcția de zgâriat nu are de suferit.
Ajută iarba-mâței la obișnuirea cu zgârietorul
La unele pisici ajută, dar nu reacționează toate: cam o pisică din trei nu răspunde deloc la iarba-mâței, și este o trăsătură moștenită. Pisoii încep de obicei să reacționeze abia după vârsta de trei luni. Dacă nu vezi nicio reacție, există alternative care funcționează: la matatabi răspund aproape 80% dintre pisici, iar dintre cele care nu reacționează la iarba-mâței, circa trei sferturi. La valeriană și la caprifoi tătăresc reacționează cam jumătate dintre pisici.
Sunt suficiente protecțiile pentru colțurile canapelei
Ca protecție temporară a mobilei da, ca înlocuitor de zgârietor nu. Pisica are oricum nevoie de o suprafață pe care are voie să o rupă din toate puterile.
Pe scurt
- Înălțimea contează mai mult decât designul: pisica trebuie să se întindă complet.
- Bază grea, construcție care nu se clatină.
- Sisal pentru vertical, carton ondulat pentru orizontal, fără bucle pe suprafață.
- Câte un zgârietor pentru fiecare pisică, plus unul de rezervă, în camere diferite.
- Pune-le lângă culcuș, pe traseu și chiar lângă locul stricat, nu într-un colț.
Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația medicului veterinar.
