Pisica cu păr scurt se periază cel puțin o dată pe săptămână, cea cu păr lung în fiecare zi. Așa recomandă International Cat Care, iar în plină năpârlire treci și pisica cu păr scurt la periat zilnic. Periatul nu oprește năpârlirea: scoate părul mort înainte ca pisica să îl lingă și să îl înghită. Mai puțin păr înghițit, mai puține ghemotoace și mai puțin păr pe canapea.

De ce pisica năpârlește tot anul

Blana pisicii de casă e formată din trei tipuri de fire de păr: subpăr, păr intermediar și păr de acoperire. La pisici foliculii sunt compuși: dintr-un singur por iese un fir central și în jurul lui încă trei până la cincisprezece fire mici. De aici și densitatea blănii, și cantitatea de păr de pe podea.

Merck Veterinary Manual enumeră trei factori care influențează creșterea firului: alimentația, hormonii și schimbarea anotimpului. Năpârlirea principală cade la început de primăvară și la început de toamnă, dar pisica reacționează și la variațiile de temperatură, și la cantitatea de lumină. Într-un apartament cu calorifere și becuri ambele semnale sunt estompate, așa că International Cat Care spune lucrurilor pe nume: pisicile năpârlesc tot anul, se schimbă doar intensitatea.

Există și o restructurare sezonieră a blănii. Blana de iarnă e mai lungă și mai fină și ține căldura. Cea de vară e mai scurtă și mai groasă, are mai puține fire secundare, aerul trece prin ea liber și pisica se răcorește. Tocmai trecerea de la una la alta dă cele două valuri pe care le vezi în martie și în septembrie.

Cât de des periezi

Pisica Frecvența Unealta principală
Cu păr scurt Cel puțin o dată pe săptămână Pieptene cu dinți deși, perie cu peri naturali, mănușă de cauciuc
Cu păr lung În fiecare zi Pieptene cu dinți rari, mănușă de cauciuc
Orice pisică în vârful năpârlirii În fiecare zi Aceleași plus o unealtă pentru subpăr
Pisoiul Ședințe scurte de la o vârstă fragedă Perie moale, obișnuirea contează mai mult decât rezultatul

Potrivit Centrului de Sănătate Felină de la Cornell, rasele cu păr lung, printre care persanele și pisicile Maine Coon, ar putea avea un risc crescut de ghemotoace de blană. Tendința părului lung de a se încâlci e un argument separat pentru periatul zilnic, argument pe care îl invocă tot International Cat Care.

Cu ce periezi

Setul de unelte depinde de lungimea părului, nu de preț. Pentru pisica cu păr scurt, International Cat Care numește trei unelte: un pieptene cu dinți deși (pieptene de purici), o perie cu peri naturali și o mănușă sau un covoraș de cauciuc. Pentru pisica cu păr lung lista e alta: un pieptene cu dinți rari și aceeași mănușă de cauciuc.

Pieptenele cu dinți deși. Intră primul în lucru și ține loc de diagnostic. Piaptănă pisica la baza cozii și uită-te la ce a rămas pe dinți. Punctele negre în formă de virgulă sunt murdărie de purici: pune o picătură de apă pe ele și vor lăsa o urmă roșie. Dacă găsești așa ceva, mergi la medic pentru deparazitare, pentru că până atunci periatul nu are rost.

Peria cu peri. Ridică părul mort la suprafață. Cu ea treci în sensul opus firelor de păr, apoi netezești la loc.

Mănușa sau covorașul de cauciuc. Adună părul deja ridicat și, totodată, stimulează pielea. Pisicile care nu suportă metalul primesc adesea fără probleme mănușa, pentru că seamănă cu o mângâiere.

Pieptenele cu dinți rari. Unealta principală pentru părul lung, potrivit International Cat Care. Cu el treci prin toată grosimea blănii, nu pe suprafața ei.

Peria de tip slicker, greblele, spray-ul de descâlcit. International Cat Care le menționează pentru pisicile cu păr lung și nu o consideră obligatorie pe niciuna: alege ce dă rezultate în cazul tău și îți stresează pisica cel mai puțin.

Furminatorul și celelalte unelte pentru îndepărtarea subpărului. E o unealtă cu lamă care scoate subpărul. În literatura veterinară nu există cercetări independente despre eficiența și siguranța ei: o căutare în PubMed după deshedding, furminator și undercoat rake nu găsește nicio lucrare. Procentele de „păr căzut eliminat” de pe ambalaj sunt o afirmație a producătorului, nu o cifră măsurată de cineva din afară. Limitele pe care le numesc producătorii și groomerii, nu studiile: nu trece de două ori la rând peste același loc, nu folosi unealta pe noduri, pe pielea subțire sau lezată și pe rasele fără păr. Dacă după ședință se văd dungi roz pe piele, apeși prea tare.

Piepteni, perii, mănuși și furminatoare pentru pisici găsești în secțiunea Îngrijire pentru pisici.

Cum periezi: ordinea mișcărilor

Schema International Cat Care pentru pisica cu păr scurt:

  1. Începe când pisica e relaxată, nu când îți convine ție.
  2. Treci cu pieptenele cu dinți deși și verifică dacă apare murdărie de purici.
  3. Masează cu degetele în sensul opus firelor de păr, dinspre coadă spre cap. Astfel părul mort se desprinde.
  4. Piaptănă în direcția de creștere, dinspre cap spre coadă.
  5. Cu peria ridică blana spre cap și netezește-o la loc. Multor pisici nu le place momentul acesta, așa că poți să-l sari.
  6. Cu mănușa de cauciuc adună părul ridicat, dinspre cap spre coadă.
  7. Cu mănușa umedă sau cu o cârpă umedă strânge ce a rămas la suprafață.

Pentru pisica cu păr lung ordinea e aceeași, dar unealta principală e pieptenele cu dinți rari, iar două zone cer atenție separată: subsuorile și porțiunea dintre labele din spate. Acolo pielea e foarte subțire și sensibilă, iar frecarea e permanentă, așa că tocmai de acolo încep nodurile. A treia zonă e între degete și pernițe, acolo se adună mizerie.

Obișnuirea și semnalele de oprire

Pisica nu se periază cu forța și nu se imobilizează: trebuie să poată pleca oricând. Ședința trebuie să se termine înainte ca pisica să înceapă să protesteze și să se încheie cu o recompensă și cu laude.

International Cat Care enumeră semnele după care vezi că e momentul să te oprești:

  • pielea de pe spate tresare în valuri;
  • coada bate în podea sau zvâcnește din vârf;
  • pisica întoarce brusc capul spre mâna ta sau spre perie;
  • încremenește și se încordează;
  • urechile îi zvâcnesc sau se rotesc spre spate;
  • înghite în sec sau își linge buzele;
  • scutură din cap;
  • începe deodată să se lingă rapid, într-o serie scurtă;
  • mârâie sau șuieră.

Dacă vezi ceva din listă, oprește-te și revino în altă zi, cu un obiectiv mai mic. Pe pisoi îl obișnuiești de mic, crescând treptat durata, până când acceptă liniștit peria. Același principiu funcționează și la obișnuirea cu mâinile pentru tăierea ghearelor: reprize scurte și recompensă, nu imobilizare.

Nodurile de blană

Nodurile nu se taie cu foarfeca. International Cat Care formulează interdicția direct: în blana încâlcită nu-ți dai seama unde se termină părul și unde începe pielea, așa că ajungi să tai pisica. Pielea pisicii e subțire, iar nodul o trage în sus, așa că ajunge exact sub lamă.

Iată ce faci în schimb. Un nod proaspăt se desface cu degetele, încet, de la rădăcină spre vârful firului. Unul vechi și compact îl lași pe seama unui groomer sau a medicului veterinar. În cazurile grave blana se rade, iar asta se face sub sedare sau anestezie generală: după tuns, o pisică puternic încâlcită rămâne cu păr doar pe coadă, pe cap și pe partea de jos a labelor, până crește restul.

Și prevenția, care sună plictisitor, dar funcționează: dacă o periezi zilnic, pisica cu păr lung nu ajunge să facă noduri.

Ghemotoacele de blană: ce e normal și ce nu

Pisica înghite părul mort când se linge: limba e acoperită cu spini îndreptați spre spate, care împing părul spre gât. O parte trece prin intestin, o parte se întoarce sub formă de ghemotoc.

Centrul de Sănătate Felină de la Cornell consideră că un ghemotoc la una-două săptămâni e ceva obișnuit. La medic mergi fără amânare dacă pisica e apatică, nu mănâncă de mai mult de o zi-două sau are episoade repetate de efort neproductiv de vomă (se chinuie să elimine, dar nu reușește).

Tot acolo Cornell face o precizare pe care lumea o uită: tusea repetată poate să nu aibă nicio legătură cu blana și să fie semnul altei probleme digestive sau al unei boli respiratorii, de exemplu al astmului.

Există și o poziție mai severă. Sinteza semnată de Martha Cannon în Journal of Feline Medicine and Surgery (2013) susține că la majoritatea pisicilor cu păr scurt eliminarea frecventă a ghemotoacelor indică o boală cronică, fie una care o face să înghită mai mult păr, fie una care schimbă motilitatea tractului digestiv. Autoarea numește în primul rând bolile de piele cu prurit, puricii și intoleranța alimentară. Concluzia practică: o pisică cu păr lung și un ghemotoc la două săptămâni în toiul năpârlirii e un lucru, iar o pisică cu păr scurt care face ghemotoace în fiecare săptămână, tot anul, e cu totul altceva și e motiv de consultație.

În privința hranei și a pastelor speciale, răspunsul cinstit e mai lung. Cannon scria în sinteza din 2013 că la acel moment nu existau date obiective publice despre eficiența hranei comerciale împotriva ghemotoacelor. După sinteză au apărut studii pe hrană, iar rezultatele sunt neomogene.

Pulpa de sfeclă la optsprezece pisici cu păr scurt (Loureiro și colaboratorii, 2017) nu a schimbat nici numărul, nici mărimea ghemotoacelor eliminate prin fecale, deși a accelerat tranzitul și a crescut volumul scaunului. Iarba de Miscanthus la douăsprezece pisici (Donadelli și Aldrich, 2020) a dat o greutate mai mică a părului și mai puține aglomerări pe gram de fecale uscate față de hrana de control, la ceilalți parametri nu s-au găsit diferențe între rații. Fibra din trestie de zahăr la treizeci și două de pisici (Loureiro și colaboratorii, 2014) a redus eliminarea trichobezoarelor mici și medii și masa lor totală. Psyllium cu fibră totală de 11 și 15 la sută a crescut eliminarea părului prin fecale la pisicile cu păr lung cu 81 și 113 la sută, iar la cele cu păr scurt nu a avut niciun efect (Weber și colaboratorii, 2015; studiul a fost făcut în centrul de cercetare al unui producător de hrană). În experimentul cu trestie de zahăr și enzime keratinolitice (Miltenburg și colaboratorii, 2021) fibra singură nu a dat rezultat, numărul de ghemotoace l-a redus doar combinația de fibră și enzime.

Concluzia din mozaicul acesta: efectul depinde de tipul de fibră și de lungimea părului, iar un „funcționează” universal aici nu există. Hrana și pastele împotriva ghemotoacelor le poți încerca ca supliment la periat, nu ca înlocuitor. Și o precizare separată de la Cornell: laxativele nu i se dau pisicii fără prescripția și supravegherea medicului veterinar, iar aceeași prudență se aplică hranei comerciale care promite să prevină sau să înlăture o obstrucție.

Pârghia cu mecanism clar rămâne una singură: scoate părul cu peria înainte ca pisica să îl înghită.

Când năpârlirea e un simptom

Pisica își petrece între 30 și 50 la sută din zi lingându-se, iar asta e normal. Anormal e altceva: zonele fără păr, pielea cu rănițe, creșterea bruscă a numărului de ghemotoace.

Autodiagnosticul „e de la nervi” dă greș cel mai des aici. În lucrarea lui Waisglass și a colaboratorilor (JAVMA, 2006) douăzeci și una de pisici trimise cu diagnosticul „alopecie psihogenă” au fost investigate după un protocol complet: cauza medicală a pruritului s-a găsit la șaisprezece, adică la 76 la sută, cel mai des o reacție alimentară (douăsprezece pisici). Alopecie pur psihogenă s-a confirmat la două. De aici, ordinea e simplă: întâi puricii, paraziții și alergia, apoi discuțiile despre stres.

Un subiect aparte e vârsta. Într-un studiu pe pisici mature de 7-10 ani (Dowgray și colaboratorii, Frontiers in Veterinary Science, 2022, 206 animale) blana încâlcită s-a dovedit asociată cu modificări la examenul ortopedic. Autorii presupun că ar putea fi vorba de influența bolilor aparatului locomotor asupra linsului, dar aceasta e o asociere, nu un mecanism dovedit. În aceeași lucrare blana încâlcită s-a dovedit asociată și cu bolile dentare, găsite la 54 la sută dintre pisici, iar acolo legătura e chiar mai puternică. De aici concluzia practică: dacă pisica a trecut de șapte ani și îi apar noduri pe spate și lângă coadă, unde nu mai ajunge, asta nu e lene, e motiv să verifici și articulațiile, și dinții. Lipsa linsului se numără printre semnele comportamentale ale durerii cronice enumerate de autori.

La medic mergi în caz de zone fără păr, zgârieturi, cruste și roșeață a pielii, la o intensificare bruscă a năpârlirii în afara sezonului, la ghemotoace mai frecvente decât de obicei și la apatie sau refuzul mâncării.

Întrebări frecvente

Baia scoate părul în plus?

O pisică sănătoasă nu are de ce să fie spălată. International Cat Care răspunde la asta printr-o singură frază: dacă pisica e sănătoasă, nu există motiv să o îmbăiezi, iar majoritatea pisicilor suportă prost baia. Chestiunea năpârlirii se rezolvă cu pieptenele.

Pisica nu se lasă, ce faci?

Scurtează ședința la treizeci de secunde și la o singură zonă, de exemplu doar spatele, și încheie cu o recompensă. Apoi adaugă câte puțin. Începe de acolo unde îi place pisicii (obraji, frunte, gât) și nu te repezi la burtă și la labele din spate.

Cât timp periezi?

Atât cât pisica stă liniștită. La una sunt zece minute, la alta un minut. Nu există o regulă în minute, există una în frecvență: pisica cu păr scurt o dată pe săptămână, cea cu păr lung în fiecare zi.

Ajută furminatorul împotriva ghemotoacelor?

Nu există cercetări directe despre aceste unelte. Logica e aceeași ca la orice pieptene: cu cât scoți mai mult păr mort înainte de lins, cu atât ajunge mai puțin în stomac. Nu trebuie să înlocuiești cu el pieptenele obișnuit și nu îl folosi pe noduri.

Pisoiul trebuie periat?

Păr are deocamdată puțin, dar obiceiul se formează acum. Ședințe scurte cu o perie moale și cu o recompensă, de la o vârstă fragedă, dau o pisică adultă care se lasă pieptănată liniștită. Totodată urmărește și starea blănii: firul șters sau rar la pisoi e uneori motiv să reconsideri hrana.

Păr prin tot apartamentul, iar pisica e sănătoasă. E normal?

Da, dacă e un val sezonier, pielea e curată și nu sunt zone fără păr. Treci pisica pe periat zilnic până la finalul năpârlirii și volumul de pe podea va scădea.

Surse

  • International Cat Care. Grooming your cat: tipurile de fir, năpârlirea pe tot parcursul anului, frecvența (păr scurt cel puțin o dată pe săptămână, păr lung zilnic), seturile de unelte, ordinea mișcărilor, semnalele de disconfort, interdicția foarfecii la noduri, rasul sub sedare, îmbăierea pisicii sănătoase.
  • Merck Veterinary Manual. Structure of the Skin in Cats: foliculul compus (un fir central și între 3 și 15 în jur), năpârlirea la început de primăvară și de toamnă, influența temperaturii și a luminii, diferențele dintre blana de iarnă și cea de vară.
  • Cornell Feline Health Center. The Danger of Hairballs: un ghemotoc la una-două săptămâni ca situație nu rară, semnele de alarmă, riscul crescut la rasele cu păr lung, sezonalitatea, periatul zilnic, avertismentul despre laxative și despre hrana comercială, tusea repetată care poate fi astm.
  • Cornell Feline Health Center. Cats that Lick Too Much: între 30 și 50 la sută din zi petrecute cu linsul, semnele linsului excesiv.
  • Cannon M. Hair balls in cats: a normal nuisance or a sign that something is wrong? Journal of Feline Medicine and Surgery, 2013;15(1):21-9. PMID 23254238: ghemotoacele frecvente la pisicile cu păr scurt ca semn al unei boli cronice, lipsa datelor obiective despre hrana împotriva ghemotoacelor.
  • Loureiro BA și colaboratorii. Beet pulp intake and hairball faecal excretion in mixed-breed shorthaired cats. Journal of Animal Physiology and Animal Nutrition, 2017;101(Suppl 1):31-36. PMID 28627063: 18 pisici, pulpa de sfeclă nu a schimbat numărul și mărimea ghemotoacelor din fecale.
  • Donadelli RA, Aldrich CG. The effects of diets varying in fibre sources on nutrient utilization, stool quality and hairball management in cats. Journal of Animal Physiology and Animal Nutrition, 2020;104(2):715-724. PMID 31880029: 12 pisici, Miscanthus a dat o greutate mai mică a părului și mai puține aglomerări pe gram de fecale uscate.
  • Loureiro BA și colaboratorii. Sugarcane fibre may prevents hairball formation in cats. Journal of Nutritional Science, 2014;3:e20. PMID 26101589: 32 de pisici, reducerea eliminării trichobezoarelor mici și medii și a masei lor.
  • Weber M, Sams L, Feugier A, Michel S, Biourge V. Influence of the dietary fibre levels on faecal hair excretion after 14 days in short and long-haired domestic cats. Veterinary Medicine and Science, 2015;1(1):30-37. PMID 29067172: la pisicile cu păr lung eliminarea părului prin fecale a crescut cu 81 și 113 la sută, la cele cu păr scurt fără efect. Lucrarea a fost făcută în centrul de cercetare Royal Canin.
  • Miltenburg TZ și colaboratorii. Effects of combined use of keratinolytic enzymes and sugarcane fibre on the hairball excretion in cats. Journal of Animal Physiology and Animal Nutrition, 2021;105(Suppl 2):129-137. PMID 31441127: fibra separat nu a dat efect, numărul de ghemotoace a fost redus de combinația dintre fibră și enzime.
  • Waisglass SE, Landsberg GM, Yager JA, Hall JA. Underlying medical conditions in cats with presumptive psychogenic alopecia. Journal of the American Veterinary Medical Association, 2006;228(11):1705-9. PMID 16740071: 21 de pisici, cauză medicală a pruritului la 76 la sută.
  • Dowgray N, Pinchbeck G, Eyre K, Biourge V, Comerford E, German AJ. Aging in Cats: Owner Observations and Clinical Finding in 206 Mature Cats at Enrolment to the Cat Prospective Aging and Welfare Study. Frontiers in Veterinary Science, 2022;9:859041. PMID 35445099: blana încâlcită asociată cu modificări la examenul ortopedic și cu bolile dentare, lipsa linsului ca semn al durerii cronice.

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația medicului veterinar. La zone fără păr, rănițe pe piele, o intensificare bruscă a năpârlirii în afara sezonului sau ghemotoace mai frecvente, arată pisica medicului.