Hrană pentru pisici cu digestie sensibilă

Compoziția este mai scurtă: una sau două surse de proteină animală în loc de cinci, ca să fie mai ușor de identificat cauza problemelor. Grăsimea este mai redusă decât în liniile pentru pisici active, carbohidrații sunt ușor digerabili, de regulă orez, iar ingredientele sunt alese pentru digestibilitate ridicată. Se adaugă prebiotice FOS și MOS și pulpă de sfeclă, care susțin flora intestinală. Granula e adesea mai mică, astfel încât pisica să apuce să o mestece, nu să o înghită întreagă.

Alocați 7–10 zile pentru tranziție. În primele două zile hrana nouă reprezintă un sfert din porție, apoi o treime, jumătate, trei sferturi și în final înlocuirea completă. Schimbarea bruscă într-o singură zi provoacă singură diaree și apoi nu mai știți dacă e vinovată rețeta sau modul de trecere. În aceste zile nu introduceți recompense noi și nu schimbați simultan hrana uscată cu cea umedă.

Uneori da: dacă mănâncă repede și înghite granulele întregi, ajută o granulă mai mică, un castron care încetinește hrănirea și împărțirea rației în 3–4 mese. Regurgitarea ghemotoacelor de blană se rezolvă prin periere și rețete dedicate, nu prin trecerea la o hrană pentru digestie sensibilă. Contează frecvența: un episod pe săptămână sau mai rar ține de felul în care mănâncă, voma zilnică nu. Dacă voma se repetă în fiecare zi sau conține sânge ori bilă, mergeți la medicul veterinar.

Funcționează ambele formate, depinde de pisică. Hrana umedă este alcătuită în mare parte din apă, de aceea e tolerată mai ușor de pisicile care beau puțin și aduce mai puțină substanță uscată la o masă. Cea uscată se dozează mai simplu și costă mai puțin pe zi, dar cere acces permanent la apă proaspătă. Hrănirea mixtă este acceptabilă: uscată dimineața, umedă seara, dar nu în același castron și cu recalcularea rației zilnice totale.

Atunci când în spatele problemei stă o boală, nu o particularitate alimentară: gastrită confirmată, pancreatită, boală inflamatorie intestinală, perioada de după o operație. Astfel de diete sunt prescrise de medicul veterinar după consult și analize, au o durată limitată de administrare și necesită control. Nu treceți pisica pe o linie medicinală doar după textul de pe ambalaj. Semnale pentru consult: diaree sau vomă mai mult de două zile, sânge și mucus în scaun, pierdere în greutate, refuzul mâncării.

Scaunul se normalizează de obicei în 2–3 săptămâni de la trecerea completă. În primele zile poate apărea o ușoară înmuiere a scaunului, ceea ce ține de schimbarea rației și nu înseamnă că hrana nu i se potrivește. Evaluați rezultatul după cel puțin o lună și pe criterii clare: consistența scaunului, frecvența regurgitărilor, aspectul blănii. Dacă în 4–6 săptămâni nimic nu s-a schimbat, schimbați sursa de proteină, nu marca, și discutați situația cu medicul veterinar.