Hrană pentru pisici

Funcționează amândouă și de cele mai multe ori se combină. Cea uscată iese mai ieftin pe zi, nu se strică în bol și este comodă când nu ești acasă. Cea umedă are în jur de 80% apă și ajută la hidratare: pisicile beau puțin, iar dacă rația este doar uscată, bolul cu apă curată trebuie să stea separat de mâncare și să fie mereu plin. Schema obișnuită: uscata ca bază a zilei, umeda la una-două mese. Nu amesteca mărci diferite în același bol, dar poți alterna formatele între mese.

În secțiune prețurile pornesc de la 9 MDL pentru un plic sau un ambalaj mic și ajung la 2815 MDL pentru un sac mare de hrană uscată. Cel mai ieftin iese hrana uscată în ambalaj mare: prețul pe kilogram la sac este vizibil mai mic decât la punga de 400 g. Hrana umedă costă mai mult pe zi, de aceea se dă de obicei ca parte din rație, nu ca rație întreagă. Sacul desfăcut se consumă în 4-6 săptămâni și se ține bine închis, altfel grăsimile se oxidează și hrana își pierde mirosul.

O linie cu mențiunea sterilised sau neutered. După operație necesarul de calorii scade, iar pofta de mâncare rămâne aceeași, așa că aceste rețete au mai puțină grăsime și mai multe fibre, ca pisica să se simtă sătulă. Separat se controlează mineralele: la animalele sterilizate riscul de urolitiază este mai mare, iar magneziul și fosforul sunt limitate. Trecerea se poate face imediat ce pisica și-a revenit după operație, iar porția se ia din tabelul de pe ambalaj, nu după cât mănâncă.

Prin densitate, nu prin gust: la aceeași porție are mai multă proteină și grăsime, plus omega-3 (DHA) pentru dezvoltarea creierului și a vederii. Pisoiul crește până pe la 12 luni, iar rasele mari, cum e Maine Coon, mai adaugă masă până la 15-18 luni și rămân pe hrană pentru pisoi până atunci. Hrana pentru adulți nu i se potrivește unui pisoi, chiar dacă o mănâncă cu poftă: nu acoperă necesarul de proteină și calorii al unui organism în creștere.

Se poate cumpăra, dar nu se alege singur. Dietele veterinare sunt făcute pentru un diagnostic anume: urinary schimbă aciditatea urinei, renal limitează fosforul și proteina, gastrointestinal ușurează digestia. Unei pisici sănătoase o astfel de rețetă nu îi aduce niciun beneficiu, iar dacă motivul a fost ghicit greșit, poate face rău. Durata hrănirii o stabilește tot medicul: o parte dintre diete nu sunt destinate utilizării îndelungate. Dacă apar simptome, începe cu consultul, nu cu cumpărarea hranei.

În 5-7 zile. Primele două zile aproximativ un sfert hrană nouă la trei sferturi hrană veche, următoarele două zile jumătate-jumătate, apoi trei sferturi hrană nouă. Schimbarea bruscă dă aproape mereu scaun moale. Dacă în ziua a cincea scaunul este moale, mai rămâi câteva zile la proporția curentă. Refuzul mâncării mai mult de o zi la pisică nu este un moft, ci un motiv să mergi la medicul veterinar.