Medalioane de identificare

Esențialul: unul sau două numere de telefon — cu două numere, șansele să fiți contactat cresc. Numele câinelui e opțional; unii chinologi îl evită, ca un străin să nu poată chema câinele. Adresa de acasă nu se gravează, din motive de siguranță. Cu cât textul e mai scurt, cu atât fontul e mai mare și mai lizibil.

Pentru câini sub 10 kg — 20-25 mm, pentru cei medii — circa 30 mm, pentru rasele mari — 35-38 mm. Contează și greutatea: aluminiul cântărește doar câteva grame, oțelul e sesizabil mai greu. Plăcuța nu trebuie să ajungă în bol când câinele mănâncă.

Gravura. Capsula se poate deșuruba la plimbare, iar biletul dinăuntru se udă și devine ilizibil. Dacă totuși folosiți capsulă, verificați filetul săptămânal și împachetați hârtia în folie. Cea mai sigură e combinația: plăcuță gravată plus cip pus la clinică.

Depinde de material: oțelul și alama țin ani întregi, aluminiul moale se șterge mai repede, pentru că se freacă mereu de bol și fermoare. Gravura laser adâncă rezistă mai mult decât cea superficială. Verificați lizibilitatea la 2-3 luni și înlocuiți plăcuța imediat ce cifrele își pierd claritatea.

Da. Cipul nu se vede din exterior și se citește doar cu scaner la veterinar, deci durează. Numărul de pe medalion se citește pe loc, iar câinele poate fi acasă în aceeași oră. Cele două funcționează în pereche: medalionul — contact rapid, cipul — dovada proprietarului.

Contra zornăitului există huse-amortizor din silicon și medalioane care culisează direct pe banda zgărzii. Alegeți un inel de prindere gros și bine strâns: cele subțiri se desfac la joacă. Verificați lunar prinderea — plăcuțele se pierd mai des decât se șterg.