Periuța este cel mai eficient mijloc de a îndepărta placa bacteriană de pe dinții pisicii. Idealul, potrivit recomandărilor stomatologice WSAVA: periaj zilnic, iar minimul pentru o gură sănătoasă este de trei ori pe săptămână. O dată pe săptămână e prea puțin. Folosești pastă de dinți veterinară și periezi doar fața exterioară a dinților. Tartrul nu se scoate cu periuța: îl îndepărtează medicul, sub anestezie. Recompensele, spray-urile și hrana pentru îngrijirea dinților sunt doar un ajutor, iar pe acestea le alegi după sigiliul de aprobare VOHC. Dacă gingia e roșie, pisica scapă mâncarea din gură sau mestecă pe o singură parte, mergi întâi la medic și abia apoi treci la periuță.

Ce se întâmplă în gura pisicii fără îngrijire

Pe dinți se depune continuu placa bacteriană: o peliculă din bacterii și salivă. Pe un dinte curat apare deja în 24 de ore. Cât timp placa e moale, o îndepărtează periuța. Cu timpul se mineralizează și devine tartru, o crustă dură pe care acasă nu o mai poți scoate.

Periculos nu e atât tartrul în sine, cât placa de la marginea gingiei și de sub ea. Mai întâi se inflamează gingia: aceasta este gingivita. Apoi inflamația merge mai adânc și distruge ligamentul și osul care țin dintele: aceasta este parodontita. Gingivita e reversibilă. Osul pierdut nu se mai reface, boala poate fi doar oprită.

Boala parodontală (gingivita și parodontita) este cel mai frecvent diagnostic la pisici în practica veterinară primară din Marea Britanie. În studiul Colegiului Regal Veterinar (VetCompass, 18 249 de pisici, anul 2019) a fost înregistrată la 15,2 % dintre pisici într-un an. Cifra crește cu vârsta: 3,6 % la pisicile sub trei ani și aproximativ 27 % la cele de peste doisprezece ani. Autorii spun explicit că frecvența reală e mult subestimată: pisica nu se lasă examinată bine în gură, iar semnele nu sunt evidente. Asociația Americană a Spitalelor de Animale (AAHA) e și mai categorică: până la trei ani, majoritatea câinilor și pisicilor au deja un anumit grad de boală parodontală, iar stăpânii de obicei nu o observă.

Trei boli ale gurii specifice pisicilor

Resorbția dentară

Dintele este distrus de propriile celule ale organismului. Procesul începe în interiorul dintelui, dar de obicei se vede la linia gingiei, sub forma unei zone rozalii. Potrivit AAHA, afectează 27-72 % dintre pisicile domestice (diferența ține de ce pisici au fost examinate și cum). Cauza nu a fost încă dovedită și deocamdată nu există o metodă de a proteja dinții de resorbție: periajul nu o previne, de aceea contează controalele și radiografiile. Leziunea se află adesea la nivelul rădăcinii și se vede doar pe radiografie. Doare: pisica poate mânca fără chef, poate saliva, poate fi iritabilă. Dacă nu e tratată, leziunea duce până la urmă la ruperea coroanei, iar rădăcina rămâne. Dacă dintele doare și leziunea a ajuns la coroană, dintele se extrage, uneori doar coroana. Dacă e afectată doar rădăcina și pisica nu are dureri, medicul poate doar să urmărească evoluția. Decizia o ia după radiografie.

Gingivostomatita cronică felină

Inflamația trece de pe gingie pe restul gurii, mai ales în fundul gurii, spre colțurile ei. Cauza nu se cunoaște. Potrivit International Cat Care, ar putea fi un răspuns imun prea puternic la bacteriile din gură, iar o parte din cazuri sunt legate de calicivirusul felin sau de virusul imunodeficienței feline. Durerea e puternică: pisica mănâncă greu, salivează, își freacă botul cu laba. În cazurile grave, singura soluție poate fi extracția tuturor premolarilor și molarilor. Sună înfricoșător, dar, potrivit International Cat Care, pisicile se adaptează foarte bine chiar și după extracția tuturor dinților.

Inflamația gingiei la pisoi (gingivita juvenilă)

La puii de pisică de aproximativ cinci luni, când se schimbă dinții, gingia se înroșește adesea. De obicei trece singură în 4-6 săptămâni. Dacă nu trece sau puiul nu mai mănâncă, mergi la medic.

Semne cu care mergi la medic

Pisicile își ascund bine durerea, așa că o boală gravă a gurii poate să nu dea semne vizibile. Urmărește:

  • miros neplăcut persistent din gură;
  • gingie roșie, umflată sau care sângerează la linia dinților;
  • crustă maronie pe dinți;
  • pisica scapă mâncarea, mestecă pe o singură parte, mănâncă cu grijă sau cere doar hrană moale;
  • salivare, pisica își freacă botul cu laba;
  • nu-și mai face toaleta, slăbește, are un dinte care se mișcă.

Dacă pisica nu mai mănâncă deloc, e urgent. Ce faci într-o astfel de situație am scris în articolul „Pisica nu mănâncă”.

Cum îi periezi dinții pisicii și cât de des

Frecvența, potrivit Ghidurilor globale de stomatologie ale Asociației Mondiale de Medicină Veterinară pentru Animale Mici (WSAVA):

  • O dată pe zi e ideal: așa o iei înaintea formării plăcii. Asociația Americană a Spitalelor de Animale (AAHA) e și mai strictă: potrivit recomandărilor ei, doar periajul zilnic aduce un beneficiu real.
  • De trei ori pe săptămână e minimul pentru o gură sănătoasă.
  • O dată pe săptămână nu e suficient.
  • Dacă parodontita există deja, e nevoie de periaj zilnic.

Pauzele anulează rezultatul: dacă faci o pauză de numai o lună, inflamația gingiei revine la nivelul celor cărora nu li s-au periat dinții deloc.

Periuța. Merge o periuță veterinară moale pentru pisici (există rotunde și cu două sau trei laturi) sau o periuță moale pentru oameni. Potrivit WSAVA, pentru pisici cea mai potrivită poate fi o periuță pentru bebeluși. WSAVA nu recomandă tifonul și șervețelele: nu curăță sub gingie.

Pasta. Doar veterinară, pentru că pisica o înghite. Pasta pentru oameni nu e bună: substanțele care fac spumă pot da tulburări digestive dacă sunt înghițite, fluorul poate provoca fluoroză, iar bicarbonatul de sodiu poate schimba aciditatea urinei. Pasta în sine nu îndepărtează placa, o îndepărtează mișcarea periuței. Rolul pastei e ca pisicii să-i placă procedura.

Tehnica. Ții periuța la un unghi de 45 de grade față de axa dintelui, la granița dintre dinte și gingie, și o miști cu mișcări circulare, de-a lungul arcadei. Periezi doar fața exterioară, dinspre obraz: pe cea interioară pisica o curăță destul de bine cu limba. Nu-i deschide gura cu forța, lucrează cu fălcile închise și strecoară periuța între obraz și dinți.

Dacă gingia e deja roșie, nu începe singur. AAHA avertizează: periajul unei gingii inflamate doare, iar pisica va începe să se teamă de periuță. Întâi tratamentul la medic, apoi îngrijirea acasă.

Cum obișnuiești pisica cu periuța

Centrul de Sănătate Felină al Universității Cornell propune un program de patru săptămâni. După fiecare pas, dă-i o recompensă, de exemplu ceva gustos.

  1. Prima săptămână. Lasă periuța și pasta într-un loc unde pisica le poate mirosi. În fiecare zi lasă-o să miroasă și să lingă puțină pastă de pe deget.
  2. A doua săptămână. În fiecare zi pune puțină pastă pe unul dintre canini.
  3. A treia săptămână. Las-o să lingă pasta de pe periuță.
  4. A patra săptămână. Ridică ușor buza, așază periuța la 45 de grade spre marginea gingiei și periază cu blândețe dinții de sus și de jos.

Începe devreme: potrivit WSAVA, animalele tinere se obișnuiesc mai ușor. Dar cât timp puiului i se schimbă dinții, periajul poate durea. AAHA recomandă să treci la periuță după ce ies dinții permanenți, iar până atunci doar să-l obișnuiești cu pasta și cu atingerile. Poți obișnui cu periuța și o pisică adultă, doar că mai încet. Ai grijă la mușcături: dacă pisica se încordează sau își lipește urechile, înseamnă că te grăbești: revino la pasul anterior. Cu forța nu obții nimic, iar o experiență proastă îi taie pisicii pofta de următoarea încercare.

Ca răsplată merg recompensele mici. De exemplu, Brit Care Cat Snack Dental sau altele din secțiunea Recompense pentru pisici. Nu au sigiliul VOHC, așa că sunt o răsplată pentru periaj, nu un înlocuitor al lui.

Recompense, hrană, spray-uri: ce funcționează

Hrana uscată obișnuită aproape că nu curăță la gingie. Crocheta se sparge de vârful dintelui și nu ajunge la marginea gingiei. Potrivit WSAVA, hrana uscată standard nu reduce semnificativ riscul de parodontită.

Hrana pentru îngrijirea dinților e concepută altfel: crocheta e mare și fibroasă, dintele intră în ea înainte să se spargă, iar fibrele curăță placa. Două precizări. O astfel de hrană e gândită ca rație de bază, nu ca adaos peste alta. Și e hrană pentru adulți: nu e potrivită pentru pisoi, pisici gestante și pisici care alăptează. Curăță mai mult vârfurile dinților decât marginea gingiei.

Sigiliul VOHC. Consiliul Veterinar pentru Sănătate Orală (VOHC) verifică rezultatele testelor plătite de producător și acordă sigiliul de aprobare separat pentru controlul plăcii bacteriene (plaque) și al tartrului (tartar). Placa e mai importantă: ea provoacă inflamația. Pentru pisici, lista VOHC cuprinde acum 18 produse: hrană, recompense, aditivi pentru apă, un gel, un spray, pastă cu periuță, șervețele și pudră care se adaugă în hrană. La majoritatea recompenselor, sigiliul e acordat doar pentru controlul tartrului, nu și al plăcii. Lista actualizată e pe site-ul vohc.org și e singurul reper de încredere. Cuvântul „dental” pe un ambalaj fără sigiliu arată doar intenția producătorului.

Spray-uri, geluri și aditivi pentru apă. WSAVA le consideră în general insuficiente: bacteriile din placă sunt foarte rezistente la antiseptice. Există excepții, și le vezi în lista VOHC. Dacă pisica nu acceptă deloc periuța, un spray sau un gel e mai bun decât nimic. Găsești astfel de produse în secțiunea Îngrijire pentru pisici, de exemplu spray-ul Flamingo Petcare pentru pisici, dar discută cu medicul ce metodă alegi în locul periuței.

Oasele crude. Potrivit WSAVA, pot reduce tartrul, dar nu există date publicate care să arate că protejează împotriva parodontitei. În schimb, există riscul ca pisica să-și rupă un dinte și riscul de infecții periculoase și pentru oamenii din casă.

Detartrajul la medic: de ce e nevoie de anestezie și când e prima dată

Doar detartrajul profesional îndepărtează tartrul și placa de sub gingie. Nu e vorba doar de scos tartrul: medicul examinează fiecare dinte, verifică pungile parodontale și face radiografii. Fără radiografii, resorbția din rădăcină nu se vede.

Toate acestea se fac sub anestezie generală. AAHA recomandă primul astfel de detartraj cu radiografii până la vârsta de un an, chiar dacă la examinarea obișnuită totul pare în regulă. Apoi, în funcție de starea gurii. International Cat Care recomandă controlul dinților la medic cel puțin o dată la 12 luni, iar la pisicile care au mai avut probleme, o dată la 3-6 luni.

Detartrajul fără anestezie scoate tartrul doar de pe partea vizibilă a dintelui. AAHA îl consideră inacceptabil: stres pentru animal, risc de rănire și de aspirație (inhalare în căile respiratorii), niciun diagnostic. În plus, potrivit AAHA, scoaterea tartrului doar de deasupra gingiei are un efect pur cosmetic.

Despre îngrijirea dinților la câini, cu particularitățile lor legate de bețișoare și jucării, am scris în articolul „Igiena dentară la câini”.

Întrebări frecvente

Pot să-i periez dinții pisicii cu pastă pentru oameni?

Nu. Pisica înghite pasta: substanțele care fac spumă din pasta pentru oameni pot da tulburări digestive, iar fluorul poate provoca fluoroză. Ia pastă veterinară, care poate fi înghițită.

De la ce vârstă periez dinții puiului de pisică?

Cu pasta și cu atingerile pe bot îl poți obișnui imediat. AAHA recomandă să începi periajul propriu-zis după schimbarea dinților: cât timp cad dinții de lapte, procedura poate durea, iar o primă experiență proastă îi taie puiului pofta.

Pisica nu mă lasă să-i periez dinții. Ce fac?

Revino la pasul anterior din program și mergi mai încet. Dacă nu merge deloc, discută cu medicul alte variante: hrană sau recompense cu sigiliul VOHC, gel, soluție cu clorhexidină. Sunt mai slabe decât periuța, dar mai bune decât nimic. Clorhexidina e amară și pisicilor adesea nu le place, așa că alege împreună cu medicul.

Hrana uscată curăță dinții?

Cea obișnuită aproape că nu curăță la gingie: crocheta se sfărâmă de vârful dintelui. Hrana specială pentru îngrijirea dinților are efect de curățare, iar asta o poți verifica după sigiliul VOHC.

Pisicii i s-au extras dinții. Cum va mânca?

Potrivit International Cat Care, pisicile se adaptează bine după extracția dinților, chiar dacă au fost scoși toți. Cu ce s-o hrănești după operație îți spune medicul.

Pot să scot tartrul acasă?

Nu. Tartrul nu iese cu periuța, iar să-l răzuiești de pe partea vizibilă a dintelui nu folosește la nimic: potrivit AAHA, are un efect pur cosmetic, boala e sub gingie. Tartrul îl scoate medicul, sub anestezie.

Surse

  • WSAVA Global Dental Guidelines (Asociația Mondială de Medicină Veterinară pentru Animale Mici): frecvența periajului, tehnica, pastele, hrana, oasele, aditivii. wsava.org
  • 2019 AAHA Dental Care Guidelines for Dogs and Cats: resorbția dentară, primul detartraj până la un an, anestezia, detartrajul fără anestezie. aaha.org
  • O’Neill DG, Blenkarn A, Brodbelt DC, Church DB, Freeman A. Periodontal disease in cats under primary veterinary care in the UK: frequency and risk factors. J Feline Med Surg. 2023;25(3). PMC10812011
  • International Cat Care. Dental disease in cats. icatcare.org
  • Cornell Feline Health Center. Feline Dental Disease. vet.cornell.edu
  • Veterinary Oral Health Council. VOHC Accepted Products. vohc.org

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medicului veterinar. Dacă pisica are gingia care sângerează, un dinte care se mișcă, botul umflat sau nu mai mănâncă, mergi la medic în loc să schimbi recompensele.