Iarba-mâței (catnip) este planta Nepeta cataria din familia lamiaceelor, nu o rudă a mentei piperate din bucătăria ta. Pisicile reacționează la mirosul ei din cauza nepetalactonei, o substanță volatilă din frunze și tulpini: molecula ajunge pe epiteliul olfactiv și declanșează un scurt acces de rostogolire, frecare cu botul, salivare și zbenguială. Ține câteva minute, apoi pisica își pierde interesul pentru o vreme. Reacția este înnăscută și nu o au toate: cam una din trei pisici nu răspunde deloc la iarba-mâței, iar asta e normal, nu un defect. Iarba-mâței nu e drog, nu dă dependență și în cantități rezonabile este sigură.

Ce este iarba-mâței și ce nu este

Nepeta cataria este o plantă erbacee perenă. Arealul natural se întinde din sudul Europei prin Orientul Apropiat și Asia până în Japonia, iar o populație există și în nord-vestul Marocului. În America de Nord a fost adusă și s-a sălbăticit. Seamănă cu roinița: frunze dințate cu baza în formă de inimă, acoperite cu puf cenușiu, tulpină pătrată în secțiune, flori mici albe cu puncte violete. În română i se mai spune și „cătușnică”, deși dicționarele dau numele acesta și altor plante din aceeași familie.

Trei lucruri cu care o confunzi.

Menta piperată și menta de câmp. Rude de familie, dar nu înlocuitori. Pisicile nu reacționează la ele cum reacționează la cătușnică, iar uleiul esențial concentrat de mentă piperată este periculos pentru pisici: ficatul lor neutralizează greu astfel de uleiuri, iar intoxicația e posibilă atât prin lins, cât și prin piele. Dacă pe ambalajul unei recompense scrie „cu mentă”, uită-te ce fel de mentă e: la unele produse intră în compoziție chiar menta piperată pentru aromă, nu iarba-mâței.

Iarba pentru pisici. Sunt vlăstari de ovăz, grâu sau orz într-un ghiveci. Pisicile o mestecă pentru a scoate părul înghițit și pentru puțină fibră. Acolo nu există nepetalactonă și nici efect asupra comportamentului.

Valeriana. Dă un tablou asemănător de comportament, dar acționează prin altă substanță și pe alt grup de pisici. Despre ea mai jos.

De ce reacționează pisicile: nepetalactona și nasul

Substanța activă este nepetalactona, un iridoid din uleiul esențial al plantei. Este volatilă, deci lucrează chiar mirosul: pisicii îi ajunge să adulmece, nu trebuie să mănânce iarba.

Mult timp s-a crezut că semnalul merge prin organul vomeronazal, structura olfactivă suplimentară din cerul gurii (pisicile o folosesc atunci când „încremenesc” cu gura întredeschisă deasupra unui marcaj străin). Experimentul lui Hart și Leedy din 1985 a infirmat asta: scoaterea organului vomeronazal nu a slăbit reacția la iarba-mâței, iar îndepărtarea bulbilor olfactivi a oprit-o imediat. Adică pisica miroase iarba-mâței pur și simplu cu nasul obișnuit.

Tabloul comportamentului este adunat din bucăți de programe înnăscute diferite. Aceiași autori l-au descompus așa: adulmecatul și mestecatul vin din comportamentul alimentar, rostogolirea și frecarea cu botul din comportamentul sexual al pisicilor, loviturile cu laba în sursa de miros din cel de joacă, iar „șuturile” cu labele din spate din cel de vânătoare. Elementele vin amestecat și fără o ordine strictă. Nu e corect să numești totul „excitație sexuală”. Răspund și motanii, și pisicile, sterilizate sau nu: sexul și sterilizarea nu influențează dacă apare sau nu reacția. Forma ei, zbenguială activă sau moțăială liniștită, ține de vârstă și de sex, iar sterilizarea timpurie vizibil mai puțin.

În 2021 un grup japonez condus de Miyazaki a arătat încă o latură a poveștii. Substanța principală din matatabi care declanșează reacția s-a dovedit a fi nepetalactolul, rudă apropiată a nepetalactonei. Acesta crește nivelul de beta-endorfină din sângele pisicilor, iar blocarea receptorilor opioizi stinge reacția. Rostul întregului spectacol s-a dovedit a fi practic: rostogolindu-se și frecându-se cu botul, pisica transferă iridoidul pe blană, iar acesta alungă țânțarii din specia Aedes albopictus. Nepetalactona din iarba-mâței lucrează la fel. Continuarea aceluiași grup, în 2022, a explicat de ce pisicile strivesc și mestecă frunzele: frunza deteriorată eliberează în aer de câteva ori mai mulți iridoizi. La cătușnică creșterea e de peste douăzeci de ori, la matatabi de circa zece ori după dinții pisicii și de patruzeci de ori dacă frunza e frământată cu mâna. La matatabi se schimbă și setul de substanțe, la cătușnică nu: acolo nepetalactona ocupă peste 99% și înainte, și după deteriorare.

Nu reacționează toate: genetică, vârstă, specie

Sensibilitatea la cătușnică se moștenește. Lucrarea clasică a lui Todd din 1962, publicată în Journal of Heredity, a analizat pedigriuri de pisici și a descris sensibilitatea ca pe un caracter transmis autozomal dominant. Eșantionul de acolo e mic, 84 de animale, iar Todd însuși scria că datele lui nu permit concluzii despre cât de complet se manifestă caracterul. De atunci în literatură se menține estimarea: cam o pisică din trei nu reacționează la iarba-mâței. Lucrarea lui Bol și a colegilor (2017, o sută de pisici din adăposturi, case și o clinică veterinară) a dat exact asta: nu au răspuns 32 de animale din 99, adică 32%.

Vârsta contează și ea. La pisoii mai mici de șase-opt săptămâni reacția lipsește complet, iar pe deplin se conturează pe la trei luni. Așa că „pisoiul meu e indiferent la șoricelul cu cătușnică” la două luni nu spune nimic despre ce va fi la jumătate de an.

Reacția nu apare doar la pisicile de casă, dar nici felinele sălbatice nu o au toate. În aceeași lucrare a lui Bol au fost testate felinele mari: dintre cei nouă tigri, doar unul a băgat de seamă iarba-mâței, ceilalți opt au rămas indiferenți. Leii și jaguarii, dimpotrivă, sunt descriși în literatură ca foarte sensibili la iarba-mâței.

Cum arată reacția și cât ține

Un episod tipic ține între 5 și 15 minute. Pisica adulmecă, linge și mestecă iarba, se freacă de ea cu capul și cu obrajii, se trântește pe o parte și se rostogolește, toarce, uneori salivează și face câteva salturi bruște. Apoi interesul dispare, iar imediat nu poți să îl readuci: urmează o perioadă în care nu mai răspunde la miros. Cât ține exact nu s-a măsurat, descrierile merg de la câteva minute până la o oră.

O parte dintre pisici se poartă invers: în loc de zbenguială se liniștesc, se întind și moțăie lângă sursa de miros. Ambele variante sunt normale.

Rar apare supraexcitarea: pisica începe să muște și să lovească serios cu laba dacă o atingi în acel moment. Aici regula e simplă: în timpul reacției retrage mâinile și las-o să se descurce singură cu jucăria.

Este iarba-mâței sigură

Da, dacă o folosești normal. La pisici nu au fost descrise cazuri de dependență sau de sindrom de sevraj, iar doza nu trebuie mărită. Cercetătorii încadrează cătușnica și cele trei plante analoge ale ei la categoria sigure și fără potențial de dependență.

Ce se întâmplă totuși: dacă pisica mănâncă multă iarbă uscată dintr-o dată, sunt posibile voma și scaunul moale. Trec de la sine în câteva ore, dar e un motiv să dai cătușnica pe porții, nu să umpli bolul. La pisicile cu stomac sensibil e mai bine să te limitezi la mirosul de pe jucărie.

Separat despre pisicile gestante: pe ele nu există deloc cercetări. Prudența vine din fitoterapia umană, unde cătușnica figurează ca remediu slab care influențează uterul. Nici date directe despre efecte nocive la pisicile gestante nu există, așa că decizia e simplă: fără un motiv anume nu îi da, iar dacă ai îndoieli, întreabă medicul.

Accesul liber permanent nu are rost. Dacă jucăria cu cătușnică zace pe jos non-stop, efectul de obicei se stinge: și mirosul se evaporă, și pisica se obișnuiește cu el. Aici nu există măsurători, e practica proprietarilor și a crescătorilor. Ține astfel de jucării într-un borcan închis și scoate-le la joacă.

Dacă pisica nu reacționează: matatabi, caprifoi, valeriană

Indiferența față de iarba-mâței nu înseamnă că stimulentele vegetale nu i se potrivesc deloc pisicii tale. În studiul lui Bol din 2017 la o sută de pisici li s-au oferit patru plante, iar rezultatele au diferit mult: matatabi (Actinidia polygama, silver vine) a provocat reacție la 79 de pisici, iarba-mâței la 68, caprifoiul tătăresc la 53, valeriana la 47. Esențialul pentru practică: din 31 de pisici care nu au răspuns la cătușnică, la matatabi au reacționat 22, adică 71%.

Ce înseamnă asta în magazin. Dacă jucăriile cu cătușnică nu funcționează la tine acasă, pasul următor sunt bețișoarele sau pudra de matatabi. Valeriana se vinde de obicei sub formă de pernuțe cu rădăcină uscată; mirosul ei e puternic și neplăcut pentru om, în schimb o parte dintre pisicile care nu răspund la iarba-mâței o preferă tocmai pe ea. Caprifoiul se găsește ca niște cuburi de lemn, pisica le roade și se freacă de ele.

La ce îți folosește cu adevărat iarba-mâței

Iarba-mâței nu e doar o distracție de cinci minute. Are trei utilizări care chiar merg.

Urnește o pisică sedentară

Pisicile de apartament cu kilograme în plus se joacă fără chef. Cătușnica pornește activitatea acolo unde șoricelul obișnuit nu mai merge. Presară puțină iarba-mâței pe o undiță cu pene sau ia o minge cu cătușnică, și pisica va avea ce fugări. Sortimentul nostru de jucării pentru pisici include și variante cu cătușnică, și obișnuite: alternează-le, ca interesul să nu dispară.

Mută pisica pe obiectul de care ai nevoie

Asta e cea mai subestimată metodă. Pisica zgârie canapeaua în loc de stâlpul de zgâriat? Pulverizează pe stâlp spray cu cătușnică și pune-l lângă locul stricat. Schema detaliată de reeducare e în articolul despre pisica ce zgârie mobila, iar stâlpii de zgâriat alege-i după înălțime: pisica trebuie să se poată întinde complet. La fel merge și cu un culcuș nou, cu o căsuță și cu orice obiect pe care pisica îl ignoră.

Scade tensiunea într-un loc necunoscut

Cătușnica ajută la acomodare acolo unde pisicii îi e teamă. Dacă urmează o călătorie, las-o să se obișnuiască din timp cu geanta sau cușca de transport: cu o săptămână înainte de plecare las-o deschisă în cameră și o dată la două zile aruncă înăuntru o jucărie cu cătușnică. Nu merge la toate, dar la pisicile sensibile la cătușnică diferența se vede.

Ca să obișnuiești pisica cu un obiect, nu îi trebuie iarba-mâței cu grămada: ajunge un praf sau două pulverizări. Reînnoiește o dată la câteva zile, fiindcă mirosul se evaporă.

Forme de prezentare și ce alegi

Forma Cum lucrează Cui i se potrivește
Iarbă uscată la borcan Presari un vârf de cuțit pe jucărie, covoraș sau stâlpul de zgâriat Varianta universală, cea mai ieftină
Spray Două pulverizări pe obiect, miros mai slab decât al ierbii Stâlpi de zgâriat, cuști de transport, culcușuri, textile
Jucării cu umplutură Cătușnica e cusută înăuntru, pisica mușcă și rostogolește Joacă de una singură, fără stăpân
Recompense cu cătușnică Cătușnica e adaos la gust Recompensare, dresaj
Tufă vie în ghiveci Pisica roade și se tăvălește singură Celor care au balcon sau pervaz

Recompensele gata făcute cu iarba-mâței ia-le ca răsplată, nu ca sursă de efect: au puțină iarba-mâței în compoziție și lucrează în primul rând prin gust.

Cum o păstrezi ca să nu se răsufle

Nepetalactona este volatilă, și tocmai de aceea cătușnica uscată încetează cu timpul să funcționeze. Trei reguli.

  • Ține iarba într-un borcan etanș, nu într-o pungă deschisă.
  • Pune borcanul la întuneric și la răcoare, se poate și în congelator: cu cât e mai rece și mai etanș, cu atât mirosul pleacă mai încet.
  • Jucăriile cu cătușnică strânge-le după joacă tot acolo, în recipient închis. Așa se „reîncarcă” și pisica nu se plictisește de ele.

Dacă jucăria are un an și pisica nu se mai uită la ea, aproape întotdeauna e vina mirosului răsuflat, nu a interesului pierdut. Frământă jucăria în mâini sau presară iarbă proaspătă.

Întrebări frecvente

Iarba-mâței este drog pentru pisică?

Nu. La prima vedere reacția seamănă cu beția, dar iarba-mâței nu dă nici obișnuință, nici dependență, doza nu trebuie mărită, sindrom de sevraj nu există. Episodul se termină singur în câteva minute, iar pisica revine la comportamentul obișnuit.

De ce pisica mea nu reacționează la iarba-mâței?

Cel mai probabil din cauza geneticii: sensibilitatea se moștenește, iar cam o treime dintre pisici nu o are. A doua variantă este vârsta, până la trei luni pisoii sunt de obicei indiferenți. A treia este iarba răsuflată. Verifică cu cătușnică proaspătă, iar dacă tot nu e reacție, încearcă matatabi: dintre pisicile insensibile la cătușnică răspund la el cam 70%.

Se poate da iarba-mâței în fiecare zi?

Se poate, dar are puțin rost. Dacă i-o dai des, pisica se obișnuiește cu mirosul, iar reacția slăbește. De două-trei ori pe săptămână de obicei ajunge. E o recomandare practică, frecvența exactă nu a măsurat-o nimeni.

Ce se întâmplă dacă pisica mănâncă prea multă cătușnică?

Cel mai des nimic. Dacă mănâncă mult, sunt posibile voma și scaunul moale, care trec în câteva ore. Dacă voma se repetă mai mult de o zi, apare apatia sau refuzul apei, du pisica la medic.

Ajută iarba-mâței la liniștirea pisicii pe drum?

Uneori da, dar nu te baza pe ea ca pe un calmant. O parte dintre pisici devin somnoroase de la cătușnică, alta dimpotrivă mai activă. Pentru transport e mai sigur să obișnuiești pisica din timp cu cușca de transport, iar dacă stresul e mare, să discuți despre medicamente cu medicul veterinar.

Acționează iarba-mâței asupra câinilor?

La câini nu există o reacție caracteristică, nepetalactona nu acționează așa asupra lor. În unele amestecuri calmante pentru câini cătușnica apare ca ingredient din plante, dar aceea e altă poveste și alt mecanism.

Pe scurt

Iarba-mâței este Nepeta cataria, iar în ea lucrează nepetalactona. Reacția este înnăscută, ține câteva minute, iar imediat nu o poți repeta. O treime dintre pisici sunt indiferente la cătușnică, iar lor li se potrivește matatabi. Iarba-mâței este sigură, nu dă dependență, iar cel mai mult folosește nu ca distracție, ci ca mod de a muta pisica pe obiectul de care ai nevoie: stâlpul de zgâriat, culcușul, cușca de transport. Ține iarba în borcan închis, la rece, și strânge jucăriile cu iarba-mâței între sesiunile de joacă.

Surse

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultația medicului veterinar.